Există un proverb românesc vechi care spune: „Nu bate calul care trage."
Simplu. Înțelept. Aproape universal valabil în orice cultură care a înțeles ceva despre cum funcționează munca, efortul și recompensa. Nu epuiza resursa care produce. Nu penaliza cel care creează. Nu ucide motorul care mișcă tot.
România, în 2026, bate calul care trage.
Cu sârg. Cu metodă. Cu taxe mărite peste noapte. Cu TVA urcat de la 19% la 21%. Cu impozit pe dividende dublat de la 10% la 16%. Cu un aparat de stat crescut cu 120.000 de angajați în ultimul deceniu. Cu un deficit bugetar care a atins, în 2024, 9,3% din PIB — cel mai mare din Uniunea Europeană și din istoria modernă a României. Și, conform celor mai recente date analizate de economistul Radu Georgescu din execuția bugetară pe aprilie 2026, cu o economie care a intrat în stagflație — cea mai rea formă de recesiune economică: economia se contractă, în timp ce inflația rămâne galopantă.
Iar calul care trage ești tu. Antreprenorul. Freelancerul. PFA-ul. Directorul de IMM. Patronul de firmă mică sau mijlocie.
Ce spun cifrele reale din 2026
Înainte de retorică, să vorbim cu date. Nu cu declarații politice. Cu execuția bugetară.
Economistul Radu Georgescu, fondatorul CFO Network, a analizat public execuția bugetară pe primele luni ale lui 2026 și a ajuns la concluzii pe care clasa politică preferă să nu le discute.
Impozitul pe profit: semnalul că economia se prăbușește. Inflația oficială în România în 2026 este de aproximativ 10%. Prin aritmetică simplă — fără economie avansată, fără modele complexe — dacă economia ar fi funcționat cel puțin la fel de bine ca în 2025, veniturile companiilor ar fi trebuit să crească natural cu 10%, doar prin ajustarea cu inflația. La fel profiturile. La fel impozitul pe profit colectat de stat.
Realitatea: impozitul pe profit colectat de la companii a crescut cu 1,5%. Nu 10%. Nu 8%. Nu 5%. Un procent și jumătate. Față de o inflație de zece procente.
„Diferența uriașă de la 1,5% la 10% arată o contractare puternică a marjelor de profit ale firmelor și, implicit, o contractare puternică a întregii economii", a explicat Radu Georgescu. Tradus fără eufemisme: companiile românești fac profituri tot mai mici, în termeni reali. Sectorul privat este stors.
Accizele: dovada că românii au încetat să consume. Accizele funcționează diferit față de TVA. TVA se calculează la valoare — crești prețul, crești TVA-ul colectat. Accizele se aplică la volum: litri de carburant, număr de pachete de țigări, cantitate. Sunt un indicator curat al consumului real, nu al inflației.
De la 1 ianuarie 2026, accizele au crescut cu 10% ca rată. Colectarea efectivă a crescut cu 1%. Concluzia este directă: consumul s-a prăbușit. Oamenii cumpără mai puțin. Nu fiindcă vor — fiindcă nu mai au bani după ce statul a luat tot ce a putut.
TVA: creștere artificială din hiperinflație, nu din prosperitate. TVA-ul colectat a crescut cu 22% în primele luni ale lui 2026. Sunt voci care prezintă acest număr ca un semn de sănătate economică. Radu Georgescu dezasamblează iluzia: o creștere a TVA-ului poate veni din trei surse — creșterea consumului, îmbunătățirea colectării sau creșterea prețurilor. Primele două nu se confirmă prin niciun alt indicator. Rămâne a treia: hiperinflația. Prețurile au explodat, colectarea TVA a explodat proporțional. Nu e prosperitate. E scumpire.
Investițiile statului: tăiate exact de unde nu trebuia. Dacă există un singur tip de cheltuială bugetară cu impact pozitiv real în economie, acela sunt investițiile publice — infrastructură, școli, spitale, proiecte europene. Restul cheltuielilor redistribuie bani; investițiile creează multiplicatori economici.
În 2026, investițiile publice s-au prăbușit cu 50% față de 2025. O scădere de 6,5 miliarde de lei. Guvernul a tăiat exact de unde nu trebuia. A menținut și chiar crescut cheltuielile cu personalul și asistența socială — și a tăiat investițiile. Cu alte cuvinte, a ales să consume în loc să construiască.
Concluzia lui Radu Georgescu: „Din punct de vedere fiscal, România este în pom și pomul în aer. Guvernul ar trebui să bage bani în piață pentru a ajuta economia și populația. Dar Guvernul scoate bani din piață prin avalanșa de creșteri de taxe din ultimele opt luni."
Cine plătește nota de plată a anilor de risipă
Construiești o afacere în România?
Generatorul nostru de plan de afaceri te ajută să faci primul pas corect.
Generează planul tău →Să punem în context structural ceea ce cifrele de mai sus descriu.
România are aproximativ 4,2 milioane de angajați în sectorul privat — 77% din totalul persoanelor angajate. Ei produc valoarea adăugată care alimentează bugetul național.
La finalul lui 2025, 1,278 milioane de persoane lucrau în sectorul public. Cheltuielile cu salariile bugetarilor au fost de 165 de miliarde de lei în 2024. Numărul angajaților la stat a crescut cu 120.000 față de 2015 — o mare parte din această creștere provenind din administrațiile locale, nu din educație sau sănătate.
Datoria publică a României a atins un prag istoric de 200 de miliarde de euro — și apasă tot mai greu pe economie. Și, poate cel mai emblematic: România rămâne, chiar și după ajustările din 2025, țara cu cel mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană. Media UE: în jur de 3% din PIB. Noi: 7,9% în 2025. Deficitul din 2024 — 9,3% — a fost de trei ori mai mare decât media europeană.
Cine a plătit nota de plată? Sectorul privat. Prin TVA crescut de la 19% la 21%. Prin impozit pe dividende urcat de la 10% la 16%. Prin eliminarea scutirilor fiscale. Prin impozit minim de 0,5% pentru companiile mari. Prin primele zile de concediu medical eliminate din 2026–2027. Prin e-factura cu termene imposibile.
„Populația și companiile sunt bombardate cu creșteri de taxe", spune Radu Georgescu fără menajamente. „Este moral ca statul să ia 70% din veniturile lunare?"
Stagflație: cel mai rău scenariu posibil
Radu Georgescu a numit deschis ce se întâmplă: România a intrat în 2026 în stagflație.
Stagflația este combinația toxică dintre recesiune economică și inflație ridicată. E periculoasă tocmai fiindcă instrumentele clasice de ieșire din criză nu funcționează: nu poți stimula economia prin dobânzi mici (inflația e prea mare), nu poți combate inflația prin dobânzi mari (economia e deja contractată). Ești prins între două fronturi.
Companiile românești se confruntă simultan cu costuri tot mai mari — materii prime, energie, salarii ajustate cu inflația — și cu clienți cu putere de cumpărare tot mai redusă. Marjele de profit se comprimă. Investițiile private se amână. Angajările se opresc sau se reduc.
Aceasta nu e o criză care bate la ușă. E o criză în care suntem deja.
Dar nici antreprenorii nu sunt fără vină
Ar fi nesincer să nu spunem și asta direct.
O parte din antreprenorii români au participat activ la construcția sistemului pe care acum îl denunță. Au câștigat contracte publice nu prin competitivitate, ci prin relații politice. Au primit finanțări preferențiale în schimbul unor aranjamente netransparente. Au subcontractat la firmele „corecte" pentru a asigura continuitatea fluxului de bani publici.
Aceasta nu este antreprenoriat. Este parazitism îmbrăcat în costum de afaceri. Și face parte din aceeași problemă: distrugerea meritocrației economice, înlocuirea competiției reale cu renta politică.
Antreprenorul care se plânge de birocrație în public și cumpără funcționari în privat nu are credibilitate morală în această dezbatere. Schimbarea sistemului necesită, mai înainte de orice, ca oamenii de afaceri integri să refuze să mai joace după regulile corupte — chiar dacă asta înseamnă pierderea unor contracte pe termen scurt.
Există o masă critică de antreprenori care au ales, conștient, calea grea și corectă. Aceștia sunt vocea care contează.
Ce produce sectorul privat, de fapt
E nevoie să spunem un lucru explicit pe care mulți îl uită.
Statul nu produce bogăție. Redistribuie bogăție produsă de alții. Fiecare leu din bugetul de stat — pentru salarii, pensii, investiții, servicii publice — provine, în ultimă instanță, dintr-o activitate economică privată. Un antreprenor care a vândut ceva. Un angajat care a muncit și a plătit contribuții. O companie care a exportat.
Valoarea adăugată reală este creată exclusiv în sectorul privat. Aceasta e realitatea economică fundamentală, confirmată de orice economist, indiferent de orientare politică.
Antreprenorii nu cer recunoaștere sentimentală. Cer ceva mult mai simplu: să nu fie tratați ca obstacole de depășit sau ca surse de venit de exploatat, ci ca parteneri legitimi ai unui sistem care funcționează pentru toți.
Ce trebuie să se schimbe — și cine trebuie să forțeze schimbarea
Statul nu se va reforma singur. Niciun aparat birocratic din lume nu s-a reformat din proprie inițiativă. Reforma vine din presiune externă — fie din criză economică, fie din presiune civică organizată.
Criza economică e deja prezentă. Stagflația în care am intrat în 2026 nu se rezolvă cu declarații optimiste la televizor. Se rezolvă cu decizii structurale dureroase pe care clasa politică le evită sistematic.
Presiunea civică trebuie să vină de la antreprenori. Organizat. Coerent. Persistent.
Concret:
Transparență forțată. Fiecare contract public trebuie să fie vizibil, căutabil și auditabil de orice cetățean. Datele există în SEAP — dar sunt inaccesibile în practică. Meritocrat.ro va construi un index al contractelor publice tocmai pentru asta.
Solidaritate reală. Asociațiile patronale din România sunt fragmentate și adesea capturate de interese politice. Antreprenorii care nu sunt în relații clientelare cu statul trebuie să construiască o voce colectivă credibilă și independentă.
Refuzul complicității. Fiecare antreprenor care refuză să cumpere un contract sau să intre în rețelele clientelare contribuie activ la dezintoxicarea sistemului. Nu e idealism — e calcul rațional pe termen lung.
Participare politică responsabilă. Antreprenorii votează. Influențează oameni în jurul lor. Pot susține sau retrage sprijin în funcție de politici concrete, nu de retorică electorală.
Un final fără mângâieri false
Radu Georgescu a comparat în repetate rânduri situația României cu Grecia din 2010 — momentul în care dezechilibrele acumulate s-au transformat brusc în criză structurală. Grecia nu și-a revenit economic nici după 15 ani.
România are în 2026 toți indicatorii care au precedat criza grecească. Deficit masiv. Datorie publică la recorduri istorice. Investiții în prăbușire. Stagflație confirmată de date, negată de declarații politice.
Și are, simultan, toate ingredientele pentru un salt economic real: o generație tânără cu apetit antreprenorial remarcabil, o diasporă cu capital de know-how acumulat în Vest, fonduri europene substanțiale și o poziție geografică avantajoasă.
Potențialul și realitatea sunt în conflict direct. Unul dintre ele va câștiga în următorii ani.
Calul care trage a tras destul singur. E momentul să știe că nu trage singur — și că există suficient de mulți oameni care înțeleg că, dacă îl pierdem, nu mai are cine trage.
Meritocrat.ro este platforma antreprenorilor din România care construiesc pe merit. Dacă crezi în aceeași misiune, locul tău este aici.
Surse
- Radu Georgescu, CFO Network — analize publice, mai 2026
- Ministerul Finanțelor — Execuția bugetului general consolidat, 2025–2026
- Digi24 / Ziarul Financiar / Capital.ro — date bugetare verificate
- Comisia Europeană — Procedura de Deficit Excesiv, România